Implicarea activă a cetățenilor în viața politică și socială este considerată o condiție de bază a democrației participative. Unul dintre cele mai importante organisme consultative ale UE, Comitetul Economic și Social European, militează pentru un rol cât mai activ al tuturor cetățenilor, nu doar în viața profesională, ci în orice domeniu cu impact social, de la participarea politică, până la adeziunea la diverse cauze caritabile. Acest tip de atitudine exprimă înțelegerea faptului că exervitarea drepturilor cetățenești implică și reversul: responsabilitatea de a contribui la binele comun. La nivelul Uniunii Europene, promovarea cetățeniei active este văzută ca un factor de reducere a deficitului democratic și de creștere a coeziunii sociale.
Indicatorul ”Participarea în activități voluntare formale și informale ori cetățenie activă în totalul populației cu vârste de 16 ani și peste și pe sexe” surprinde implicarea indivizilor în diverse acțiuni asociate conceptului de ”cetățenie activă”. La origine, indicatorul este agregat ca sumă ponderată a unor indici specifici corespunzători următoarelor patru dimensiuni: 1) democrație reprezentativă, 2) protest și schimbare socială; 3) comunitate; 4) valori democratice.
Sursa datelor: Eurostat, ”Participarea în activități voluntare formale și informale ori cetățenie activă în totalul populației cu vârste de 16 ani și peste și pe sexe”, http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=ilc_scp19&lang=en
Conform datelor rezultate din sondajul”Standard de viață, venituri și condiții de trai” (EU-SLIC) realizat în 2015, toate cele 5 țări foste comuniste incluse în graficul de mai sus înregistrează valori mult sub media UE (19,3%) la capitolul „cetățenie activă” (în totalul populației cu vârste de 16 ani și peste și pe sexe). Cele mai scăzute valori sunt întâlnite în România (3,2%) și Bulgaria (5%), iar cele mai ridicate, în Polonia (13%) și Republica Cehă (12%). Per ansamblu, se poate spune că țările care au avut o cultură a protestului și a dizidenței mai extinse în vremea comunismului (Polonia și fosta Cehoslovacie) au reușit cumva să păstreze sau amplifice acest avantaj după căderea comunismului. În schimb, țările în care regimurile comuniste au fost extrem de dure în raport cu vocile critice și opoziția față de sistem (Bulgaria și, mai ales, România) înregistrează încă valori extrem de scăzute la capitolul participare cetățenească, în ciuda unor momente de mobilizare masivă în 1989 și în perioada de început a anilor 90.
Graficele și interpretarea au fost puse la dispoziție de Augustin Stoica și Flavia Durach, membri în echipa proiectului „Starea Naţiunii”.
