În actualul context de creştere continuă a populației globului și, implicit, a necesităților de hrană, creșterea producției cerealiere reprezintă o premisă de dezvoltare a agriculturii unui stat. Producția cerealieră este un indicator care evidențiază potențialul de dezvoltare pe zonă cerealieră, fiind măsurat prin numărul total de tone metrice de recoltă obținut la nivel național (cu proveniență exclusivă din grânele uscate recoltate). În graficul de mai jos, se poate observa evoluția acestui indicator, în perioada 1980-2016.

Sursa datelor: Banca Mondială, 2017
https://data.worldbank.org/indicator/AG.PRD.CREL.MT?view=chart

Datele arată o evoluție oscilantă a acestui indicator. De remarcat că România înregistrează al doilea ritm de creștere (după Polonia) al producției cerealiere în rândurile țărilor din regiune, situându-se în fața Ungariei și a Bulgariei. De asemenea, este de remarcat că, la nivelul anului 1980, România era pe primul loc la producţia cerealieră, comparativ cu țările din regiune. Ulterior, în anii 1983-1984, România și Polonia aveau aproximativ aceeași producție cerealieră (aproximativ 20.000.000 tone metrice). Datele din ultimii ani relevă faptul că Polonia s-a distanțat semnificativ de România; conform datelor din anul 2016, România se află pe locul al doilea în regiune, având o producție cerealieră cu 8.083.637 tone metrice mai scăzută decât cea a Poloniei.

Graficul și interpretarea au fost puse la dispoziție de Sergiu Stan, Alina Bârgăoanu și Raluca Buturoiu, membri în echipa proiectului „Starea Naţiunii”.
www.starea-natiunii.ro