Acest site foloseşte cookie-uri. Prin continuarea navigării în site, accepţi modul în care folosim aceste informaţii. Află mai multe aici

X

Condițiile de locuit sunt o potențială sursă de fericire și creștere a calității vieții. În plus, condițiile de locuit – tipul locuinței, regimul de ocupare a locuințelor, calitatea și accesibilitatea locuințelor – oferă indicii valoroase despre gradul de dezvoltare a unei țări. Conform Eurostat, „o locuință decentă, la un preț accesibil și într-un mediu sigur reprezintă o necesitate și un drept fundamental. Satisfacerea acestei necesități ar putea reduce sărăcia și excluziunea socială, însă continuă să fie o problemă considerabilă într-o serie de țări europene”. În acest context, disponibilitatea unui spațiu suficient este un aspect fundamental în ceea ce privește calitatea locuințelor.
Vă invităm să medităm împreună asupra unui indicator care relevă atât calitatea locuințelor, cât și unele aspecte referitoare la standardul general de viață. Conform Eurostat, rata de supraaglomerare a locuințelor descrie proporția populației care locuiește în locuințe supraaglomerate, definită prin numărul de camere de care dispune o gospodărie, prin mărimea gospodăriei, precum și prin vârstele și situația familială a membrilor acesteia.

supraaglomerare

 

Sursa datelor: Eurostat, 2017

Datele din graficul de mai sus surprind faptul că, în întreaga Uniune Europeană, rata de supraaglomerare a locuințelor a scăzut aproximativ constant în ultimii 7 ani. Dacă la nivelul UE scăderea a fost de 1 punct procentual (17,7% în 2010 față de 16,7% în 2015), în România și în țările din regiune scăderea a fost de până la 7 puncte procentuale (în Ungaria și Polonia). În pofida acestor scăderi, țările din Europa de Est încă înregistrează o rată de supraaglomerare a locuințelor de aproximativ 3 ori mai mare decât cea la nivelul Uniunii Europene.

Datele arată că România are cea mai mare rată de supraaglomerare a locuințelor, comparativ cu țările din regiune (48,8% în anul 2016). Mai exact, aproape jumătate dintre locuințele din România sunt supraaglomerate. Această rată foarte ridicată de supraaglomerare, corelată cu veniturile scăzute, se poate asocia cu alte probleme majore, cum ar fi lipsa sălii de baie sau a toaletei, acoperișurile cu probleme de izolație sau iluminarea naturală insuficientă, conducând la privarea severă de locuință. Conform datelor Eurostat, în anul 2015, un procent de 19,8% dintre români suferea de privare severă de locuință. Altfel spus, o persoană din cinci trăia într-o locuință supraaglomerată și era afectată în același timp de una dintre problemele menționate anterior – lipsa sălii de baie sau a toaletei, acoperișurile cu probleme de izolație sau iluminarea naturală insuficientă. Dacă vom corela aceste date şi cu numărul mare de cetăţeni români care locuiesc în alte state (3,4 milioane, potrivit raportului ONU), vom constata că proporţia fenomenului de supraaglomerare a locuinţelor, ca indicator proxy pentru calitatea vieţii, este dramatică.
Aceste date ar putea reprezenta un punct de pornire pentru generarea și implementarea de policiti publice menite să combată inegalitățile de venit și marginalizarea socială, în vederea creșterii calității vieții și a egalității de șanse.


Graficul și interpretarea au fost puse la dispoziție de Alina Bârgăoanu și Raluca Buturoiu, membri în echipa proiectului „Starea Naţiunii”.
www.starea-natiunii.ro