În ultimii zece ani, internetul a cunoscut o dezvoltare accelerată în țările europene. În anul 2007, pătrunderea internetului în gospodării se situa sub 60% în majoritatea țărilor europene, iar media europeană se situa la 55%. În prezent, același indicator se situează peste sau în jur de 95% în cazul Olandei, Suediei, Marii Britanii, Finlandei și Germaniei, iar media europeană a ajuns la 85%. În acest context, este interesant de analizat evoluția acestui indicator în România, comparativ cu țările din Europa Centrală și de Est, precum și în diferite regiuni de dezvoltare ale României.
Sursa datelor: Eurostat 2017, http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do
Datele surprind faptul că România a cunoscut o tendință de creștere a acestui indicator, iar nivelul atins în 2016 (72% pătrundere a internetului în gospodării) este un nivel bun dacă se iau în considerare și alți factori, precum infrastructura deficitară, puterea de cumpărare a populației sau faptul că în 2016 46,17% din populație locuia în zona rurală.
În ceea ce privește pătrunderea internetului în gospodăriile din România, pe regiuni de dezvoltare, observăm că, alături de regiunea București-Ilfov, care s-a detașat de celelalte ca nivel și tendință de creștere la acest indicator, și celelalte regiuni au avut o evoluție bună, situându-se în 2016 cu procente între 65% (Nord-Est) și 76% (Nord-Vest).
Pătrunderea internetului în gospodării este un indicator nu doar al maturităţii societății digitale (care condiționează informarea și comunicarea, precum și creșterea accesului la servicii și facilități), ci și un indicator al dezvoltării societății în general. Astfel, gospodăriile cu acces la internet posedă și computere, telefoane mobile sau alte terminale digitale, ceea ce indică un anumit nivel de bunăstare. Pe de altă parte, rețelele de internet și infrastructura digitală presupun un tip de dezvoltare mai facilă decât alte tipuri de infrastructură. Procentul populației care nu are acces la internet (28% dintre gospodăriile din România) fie suferă de unele limite materiale, fie locuiește în zone în care infrastructura este deficitară. Pe măsură ce crește nivelul acestui indicator, crește și accesul indivizilor la informațiile și serviciile oferite de societatea în rețea. Totuși, este important de menționat că unele concluzii privind creșterea accesului la informațiile și serviciile digitale trebuie atenuate prin raportare la tipul de interacțiune pe internet, calitatea folosirii serviciilor, precum și tendințele actuale referitoare la e-comerț sau e-administrație.
Graficele și interpretarea au fost puse la dispoziție de Diana-Maria Cismaru, Alina Bârgăoanu și Raluca Buturoiu, membri în echipa proiectului „Starea Naţiunii”.
