Una dintre dezbaterile cele mai aprinse din spațiul public din România are ca subiect deficitul de personal medical din spitale. O temă frecventă se referă la faptul că mulți medici ar alege să plece să profeseze în alte țări, ceea ce ar conduce la scăderea drastică a personalului medical. Datele publicate de INS arată că, în România, numărul medicilor a crescut continuu după 2000, tendință care se menține și în anul 2017. Cele două grafice de mai jos arată evoluția numărului de medici, atât la nivel național, cât și defalcat pe cele 8 regiuni de dezvoltare.
Sursa datelor pentru cele două grafice: Institutul Național de Statistică, Baza de date TEMPO (variabila SAN104A), http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=SAN104A
| Legendă: Indicatorul face referire la numărul total de medici (exclusiv stomatologi) – la nivel național și pe regiuni de dezvoltare. |
Numărul de medici din România a crescut continuu din 1997 până în prezent. Trebuie menționat că această creștere nu a fost uniformă. În primul rând, se remarcă un decalaj foarte mare între regiunea București-Ilfov și toate celelalte regiuni ale României. În al doilea rând, în ciuda creșterii de ansamblu, decalajele dintre regiuni s-au accentuat, reflectând cu fidelitate decalajele economice. De exemplu, în anul 1997 era o diferență de 1923 de medici între regiunile Nord-Vest și Sud-Muntenia (5882 de medici în regiunea Nord-Vest, comparativ cu 3959 de medici în regiunea Sud-Muntenia). În ultimii ani, diferența s-a accentuat semnificativ în favoarea regiunii Nord-Vest, aceasta ajungând în anul 2017 la 3276 de medici (7911 de medici în regiunea Nord-Vest față de 4635 de medici în regiunea Sud-Muntenia). Aceleași diferențe accentuate între regiuni sunt confirmate de celemai recente date disponibile oferite de Eurostat, referitoare la numărul de medici la 100.000 de locuitori. Potrivit datelor Eurostat, în anul 2016, în regiunea Nord-Vest erau 298 de medici la 100.000 de locuitori, iar în regiunea Sud-Muntenia 152 (mai puțin cu 146 de medici la 100.000 de locuitori).
Așadar, datele statistice, cel puțin luate în ansamblu, par să contrazică dezbaterea publică. Pentru a nuanța această dezbatere, analiza trebuie aprofundată cu informații referitoare la decalajul rural-urban și la numărul de medici și personal medical per specializare (pentru a afla care sunt specializările aflate în suferință). De asemenea, astfel de analize aprofundate trebuie plasate și în context regional, comparațiile cu țările din Europa Centrală și de Est și cu media europeană fiind potențial lămuritoare.
Graficele și interpretarea au fost puse la dispoziție de Loredana Ivan, Valeriu Frunzaru, Alina Bârgăoanu și Raluca Buturoiu, membri în echipa proiectului „Starea Naţiunii” și au fost actualizate cu cele mai recente valori disponibile de către Flavia Durach. Materialul originar poate fi consultat aici.
