Acest site foloseşte cookie-uri. Prin continuarea navigării în site, accepţi modul în care folosim aceste informaţii. Află mai multe aici

X

Dezvoltarea unei națiuni este strâns legată de industrie, de capacitatea acesteia de a adăuga valoare resurselor existente în economia respectivă și de a veni în întâmpinarea consumului local de produse și servicii cu producție internă pe măsură.
În industria românească domină produsele manufacturate. Valoarea adăugată de acestea prin raportarea la producția totală a crescut semnificativ față de anul 2000 și a cunoscut o prăbușire puternică în perioada 2008-2010. Sectorul produselor manufacturate este singurul sector industrial unde valoarea adăugată raportată la producția totală este în creștere. În celelalte sectoare (exploatarea resurselor naturale, electricitate și gaz sau apă, canalizare și deșeuri) remarcăm o diminuare constantă a valorii adăugate.

grafic art 78 1

Sursa datelor: Eurostat, 2018
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=nama_10_a64&lang=en    

grafic art 78 2
Sursa datelor: Eurostat, 2018
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=nama_10_a64&lang=en

Dacă privim mai în profunzime, în interiorul sectorului de produse manufacturate, nu putem să nu remarcăm un aspect important și interesant: sectoarele care dețin o pondere importantă în producția de bunuri manufacturate și în valoarea adăugată brută totală a acestui sector (alimentele, băuturile și tutunul; autovehiculele; produsele de bază din metal sau produsele din plastic și cauciuc) generează valoarea adăugată cea mai mică prin raportare la volumul producției. Singura excepție o constituie cea a produselor rafinate din petrol și cărbune. Remarcăm și faptul că o valoare adăugată mare prin raportare la volumul producției continuă să aibă sectorul textilelor, încălțămintei și pielăriei (intensive în muncă), al produselor farmaceutice, cel al reparațiilor (intensiv în muncă și capital) și cel al mașinilor și utilajelor.
O concluzie ar fi aceea că dezvoltarea României ar putea fi potențată de reindustrializare și de accentul pus pe acele sectoare economice în care putem adăuga valoare mai mare. În ultimii ani, observăm că am înlocuit un lohn cu valoare adăugată mai mare (textile, pielărie și încălțăminte) cu un lohn cu valoare adăugată mai mică (autovehicule). Industrializarea României ar trebui să se facă prin creșterea valorii producției finale, posibilă doar la bunurile cu grad ridicat de manufacturare și inovare.  

Graficele și interpretarea au fost puse la dispoziție de Florina Pînzaru, Cristian Păun, Alina Bârgăoanu și Raluca Buturoiu, membri în echipa proiectului „Starea Naţiunii”.
www.starea-natiunii.ro