Statul bunăstării se află sub presiunea ideilor neoliberale care susțin piața în detrimentul statului, plecând de la premisa că taxele și impozitele diminuează performanța capitalului privat, încurajează inițiativa, asumarea riscului și descurajează asigurarea mijloacelor de trai în afara pieței muncii. Statul bunăstării socialist (denumit și scandinav sau suedez) alocă cele mai mari cheltuieli pentru sănătate, urmat de statele conservatoare, liberale și mediteraneene. Nivelul cel mai scăzut de investiții în sănătate se regăsește în statele din Europa Centrală și de Est (statele fost comuniste). În graficul de mai jos, putem observa nivelul de investiții în sănătate, în funcție de modelul de organizare a statului.
Sursa datelor: World Health Organization, 2018
http://apps.who.int/gho/data/node.main.GHEDGGHEDGDPSHA2011?lang=en
Datele de mai sus arată faptul că, în Suedia, investițiile în sănătate ca procent din PIB sunt duble sau aproape duble față de cele din statele din Europa Centrală și de Est. Este important de menționat faptul că, la nivel regional, România are cel mai scăzut nivel de investiții publice în sănătate. Aceste date sunt alarmante, mai ales din cauza faptului că un nivel redus de investiții publice în sistemul de sănătate determină o capacitate limitată a acestuia de a asigura îngriire medicală de calitate tuturor cetățenilor. Putem spune că investiția statului în sistemul de sănătate, ca parte a statului bunăstării, corespunde acestei tensiuni între interesele pieței susținute de ideologia neoliberală și solidaritatea socială manifestată prin sistemele publice de protecție socială.
Graficul și interpretarea au fost puse la dispoziție de Valeriu Frunzaru, Alina Bârgăoanu și Raluca Buturoiu, membri în echipa proiectului „Starea Naţiunii”.
